PĂCURARIU, MIRCEA (n. 30 iulie 1932, Ruşi, jud. Hunedoara), profesor de teologie și istoric.
Membru titular – 26 noiembrie 2015 (membru corespondent – 24 octombrie 1997).
A urmat cursurile Liceului teoretic „Decebal” din Deva (1943-1951), ale Facultăţii de Istorie din Cluj (1951–1952, neterminate) şi ale Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1952–1956), cursuri de doctorat, la zi, la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1956–1959) încheiate cu teza Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI–XVIII. A fost hirotonit diacon în 1970, preot în 1971, hirotesit iconom-stavrofor în 1976. A fost profesor la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ (1959–1961), continuând ca asistent (1961), conferenţiar (1970) şi profesor titular de Istoria Bisericii Ortodoxe Române (1971–2002) la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (din 1991 Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”), decan al Facultăţii (1992–2000), apoi profesor consultant până în prezent; între anii 1990–1992 a predat aceeaşi disciplină şi la noua Facultate de Teologie a Universităţii din Iaşi. A publicat peste 30 de lucrări în volum. Alte peste 850 de studii, articole sau recenzii au apărut în reviste bisericeşti şi laice din ţară, ca şi în unele publicaţii de peste hotare. Membru în comitetele de redacţie ale unor periodice („Revista teologică”, „Studii teologice”, „Telegraful român”, „Transilvania”). Doctor honoris causa al Universităţii „1 Decembrie” din Alba Iulia, al Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad şi al Universităţii din Oradea. A fost distins cu „Crucea Patriarhală” (1976, 2002 şi 2009), „Crucea Şaguniană” (2007) şi cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer (2000).